“Gata! M-am hotărât! Îmi iau lumea în cap! Sunt atâtea locuri frumoase care ne aşteaptă…” . Câteva momente de linişte..  parcă se auzea, în surdină, o voce cunoscută care povestea cu entuziasm, dar pe care nu puteam s-o urmăresc până la capăt. Şi iarăşi, începea o avalanşă:

“Unde să plec? Rămân aici. Dacă va fi greu.. În plus, am un loc de muncă fain, la doctorat studiez ceea ce-mi place, am familie şi prieteni frumoşi..” Şi iarăşi vorbele se opreau ca din faşă, aceeaşi voce cunoscută se auzea din nou: “Am avut România mereu în suflet.” Atât am înţeles, răspicat, din ce spunea, apoi iarăşi:

“Ce să fie greu? Va fi bine! Plec şi gata! Cel mai greu va fi să ies din zona de confort…”

Unde? Când? De ce? şi Cum?

Când? În friguroasa marţi de 17 decembrie, la o cană de vin fiert, am plecat, împreună cu Micadu și Editura Filos, într-o frumoasă călătorie, fără limite de continent: 285 de zile în căutarea verii, în plin decembre – cum ar zice poetul. :)

Unde?

În Jouney Pub.

De ce? şi Cum?

De ce ne-am adunat? Pentru lansarea cărţii “285 de zile în căutarea verii”, o frumoasă punere în pagini a unei călătorii ingenioase, de urmat. :)

De ce gândurile mele au fugit? De la emoțiile împărtăşite cu Andreea şi Alex, căci ei sunt protagoniștii căutării verii, de la gândurile frumoase… de ducă, povestioarele pe măsură și imboldurile inspiraționale.

Cum? Printr-o frumoasă aventură în care am gustat din experiențele interesante pe care aceşti doi prieteni dragi şi curajoşi le-au avut în periplul lor.

Ce au făcut aceşti oameni minunaţi? Au urmărit vara pe măsura ce aceasta se muta din emisfera nordică în emisfera sudică, iar noi, prietenii rămaşi în România, i-am urmat îndeaproape pe micadu.ro.

“Eu nu sunt scriitor. Nu sunt nici aventurier. Inginer prin formare și “corporatist” prin practică, trăiam o viață relaxată și relaxantă în București. Lucrurile s-au schimbat când am decis să încerc altceva, împreună cu Andreea, soția mea. “Altceva” a însemnat o pauză de la “viața obișnuită” de aproape un an de zile, timp în care am călătorit împreună pe o motocicletă din Montreal până la Cercul Polar în Alaska, iar de acolo până în Antarctica. Și apoi ne-am mai și întors acasă, în România.” – povesteşte Alex aici.

Visează departe. Depășește-ți visele.- ne îndeamnă Micadu.ro. Asta au făcut Andreea şi Alex. Noi ce suntem capabili să facem pentru visele noastre? Poate că visele sunt singurele pentru care merită să plăteşti dobândă… restul sunt fleacuri.

Fetiţo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro doreşti să meargă? Spre care dintre visurile tale? Şi cine doreşti să fie pasageri?  (Octavian Paler – “Viaţa pe un peron”)

One comment on “Cap ou pas cap?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *