Anul trecut, cam pe vremea aceasta, scriam despre 12.12.2012 aici. Azi, la birou, îmi dădeam seama că iară este o zi.. interesantă [cel puțín ca data]: 11.12.2013. 11, 12, 13 o înșiruire în linie, frumos, fără abateri de la regulă. Totul are coerență dacă există o ordine, dacă-i dăm un sens – am putea spune, însă dacă..

Poate că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul. Sunt drumuri ce ne caută de mult și-ajung la noi când noi suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri. Și “Mai târziu” devine “prea târziu”.

Trecutul nu este o arhivă, o magazie, unde scuturând praful, găsești și azi și mâine și poimâine aceleași lucruri, mai uzate, mai șterse, dar, în fapt, aceleași. Trecutul trăiește, e viu, se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă.

Deci, Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă.

Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent. Uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, nu faptele sale…Vai de cel care după ce deschide ușa camerei seara nu are cui spune: “Bună seara”.

Acesta este omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur. Cu toate acestea, Nu există pustiu, ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

[Și plecând de la ordine, expunere cronologică, de fapt, acesta nu este un articol, ci o serie de vorbe de Octavian Paler adunate din lecturi, de-a lungul timpului, fără o atare ordine și condimentate doar cu 3 elemente de legătură: Și, Deci, Cu toate acestea.

Până la urmă, cine a zis că o ordine înseamnă neapărat și sens?]

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *