Divorțul reprezintă desfacerea căsătoriei și poate fi obținut prin mai multe modalități: la notar, pe cale administrativă în fața ofițerului de stare civilă ori în fața instanței de judecată.
Potrivit art. 373 din Codul civil, divorțul poate avea loc:
a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Divorțul în fața instanței de judecată
Procesul în fața instanței de judecată începe prin introducerea unei cereri de divorț, conform Codului de procedură civilă. Soțul care introduce cererea de divorț nu are nevoie de acordul celuilalt soț.
Codul de procedură civilă stabilește care sunt cererile cu privire la care instanța de judecată se poate pronunța în cadrul procesului de divorț. Astfel, conform art. 919 din Codul de procedură civilă, instanța poate dispune, la cerere, și cu privire la:
a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;
b) numele soților după divorț;
c) locuința familiei;
d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;
e) obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;
f) încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității de bunuri și partajul acestora.
Când soții au copii minori, născuți înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați, instanța se va pronunța asupra următoarelor aspecte, chiar dacă soții nu au solicitat prin cererea introductivă:
a) exercitarea autorității părintești;
b) locuința copiilor după divorț;
c) contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor.
În tot cursul procesului, instanța de judecată poate lua măsuri provizorii cu privire la:
a) stabilirea locuinței copiilor minori;
b) obligația de întreținere;
c) încasarea alocației de stat pentru copii;
d) folosirea locuinței familiei.
În fața instanțelor de fond, prezența părților la termenele de judecată este obligatorie.
În cazuri excepționale (unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, beneficiază de tutelă specială, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal), părțile pot fi reprezentate de avocat/mandatar/tutore/curator.
