Ce presupune hartuirea morala la locul de munca, potrivit dispozitiilor legale?
Ordonanța nr. 137/2000 cu privire la prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare stabilește ce este hărțuirea la locul de muncă și cum se sancționează.
În înțelesul Ordonanței, constituie hărțuire morală la locul de muncă orice comportament exercitat cu privire la un angajat:
1. de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic,
2. de către un subaltern și/sau
3. de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic,
în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
a) conduită ostilă sau nedorită;
b) comentarii verbale;
c) acțiuni sau gesturi.
De asemenea, tot hărțuire morală constituie și orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru.
Important de precizat este că, în înțelesul Ordonanței, stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă.
Angajații care hărțuiesc moral un subaltern, un superior ori un coleg de muncă răspund disciplinar conform legii și regulamentului intern.
Angajatorul are posibilitatea stabilirii unor sancțiuni aplicabile în cazul hărțuirii morale în cuprinsul regulamentului intern, însă are obligația luării măsurilor pentru împiedicarea săvârșirii actelor și/sau faptelor de hărțuire morală la locul de muncă.
În situația unui litigiu de muncă, sarcina probei îi revine angajatorului, iar nu angajatului prejudiciat de faptele sau actele de hărțuire morală. Salariatului îi revine doar sarcina de a dovedi elementele de fapt ale hărțuirii.
Important. Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.
Și Codul muncii definește hărțuirea morală ca fiind orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la art. 5 alin. (2) din Codul muncii (rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată) care are ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane și duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
Efectele hărțuirii morale la locul de muncă
Deseori, hărțuirea morală la locul de muncă are ca efect epuizarea psihică (burnout) și fizică a salariatului hărțuit. În aceste situații, este important ca angajatorul să ia măsurile necesare în scopul stopării actelor de hărțuire morală la locul de muncă prin inserarea în regulamentul intern a sancțiunilor aplicabile salariaților care săvârșesc astfel de acte.
Hărțuirea morală la locul de muncă poate fi manifestată astfel:
În situația în care, în calitate de angajator, nu ați inserat în Regulamentul intern clauze specifice hărțuirii morale la locul de muncă, este bine să consultați un avocat care vă poate sfătui în acest sens.
În plus, este esențial ca angajatorul să îi ofere salariatului hărțuit sprijinul necesar în scopul însănătoșirii, pentru ca acesta să poată reveni la locul de muncă. În temeiul legii privind securitatea în muncă, angajatorul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor.
Sancțiuni
Hărțuirea morală săvârșită de un angajat la locul de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat constituie contravenție și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
Nerespectarea obligației de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă de către angajator constituie contravenție și se pedepsește cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 de lei.
Stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă constituie contravenție și se pedepsește cu amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei.
Ce opțiuni are o persoană hărțuită moral la locul de muncă?
În primul rând, persoana ale cărei drepturi au fost lezate la locul de muncă de către un alt angajat, prin acte și/sau fapte de hărțuire morală se poate adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării.
Sarcina probei îi revine persoanei împotriva căreia a fost formulată sesizarea în fața Consiliului. Pot fi utilizate orice mijloace de probă.
Cu privire la cererea primită, Consiliul demarează o investigație care poate avea loc la sediul Consiliului ori în alt loc stabilit de acesta. Investigația se finalizează prin adoptarea unei hotărâri, în termen de 90 de zile de la data sesizării.
Hotărârea se comunică părților interesate și poate fi atacată în termen de 15 zile de la data comunicării.
În al doilea rând, persoana ale cărei drepturi au fost lezate de acte și/sau fapte de hărțuire morală se poate adresa instanței de judecată.
Cererea introdusă în fața instanței de judecată nu este condiționată de formularea sesizării la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Ori de câte ori va constata săvârșirea unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă, instanța de judecată poate, în condițiile legii:
a) să dispună obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
b) să dispună reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
c) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
d) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii și morale;
e) să dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicină a muncii;
f) să dispună obligarea angajatorului la modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului.
Aspecte procedurale
Cererea astfel introdusă în fața instanței de judecată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Cererea poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
