Ce este decaderea din drepturile parintesti?
Sancțiunile ce pot fi aplicate părinților pot fi de natură administrativă, penală sau civilă. Decaderea din drepturile parintesti este o sancțiune civilă aplicată părinților care își neglijează atribuțiile stabilite conform legii ori care exercită abuzuri asupra copilului.
Decaderea din drepturile parintesti – motive
Codul civil reglementează cazurile în care instanța de tutelă poate dispune decăderea din drepturile părintești. Decăderea din drepturile părintești poate fi dispusă dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin:
Potrivit art. 37 din Legea 272/2004, „Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați:
a) să supravegheze copilul;
b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;
d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.”
Legea nr. 272/2004 explică ce se înțelege prin abuz asupra copilului – orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, și se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic.
De asemenea, este explicată și noțiunea de neglijare a copilului – omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilități, care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.
În practica judiciară s-a reținut că abandonul copilului în grija altor persoane, abuzul emoțional intens manifestat prin îndepărtarea de celălalt părinte, neasigurarea condițiilor de igienă a locuinței și a copilului, expunerea la evenimente traumatizante (cum ar fi comportamentul abuziv constant al tatălui față de mamă ori al mamei față de tată), interzicerea accesului la educație reprezintă cauze ale decăderii din drepturile părintești.
De asemenea, în practica judiciară s-a reținut că „împrejurarea că tatăl nu a vizitat-o pe minoră de la vârsta de 4 luni, aceasta fiind crescută de mamă și de soțul acesteia, nu justifică decăderea tatălui din drepturile părintești” (ICCJ, dec. nr. 282 din 13 februarie 2004). În astfel de cazuri, părintele care îngrijește copilul poate solicita exercitarea autorității părintești în mod exclusiv. Astfel, nu va mai depinde de celălalt părinte în ceea ce privește luarea deciziilor importante referitoare la copil – înscrierea la școală, plecarea în străinătate, obținerea consimțământului pentru ca minorul să poată munci și alte asemenea.
Citește mai multe despre autoritatea părintească exclusivă aici.
Decaderea din drepturile parintesti – cine poate sesiza instanta
În cazul existenței vreunui motiv pentru a se dispune decăderea din drepturile părintești, direcția generală de asistență socială și protecția copilului poate sesiza instanța de judecată cu cererea de decădere din drepturile părintești.
Chiar dacă doar direcția generală de asistență socială și protecția copilului are competența de a sesiza instanța de judecată cu cererea privind decăderea din drepturile părintești, articolul 96 din Legea nr. 272/2004 stabilește că: „Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.”
De asemenea, art. 89 din aceeași lege prevede că: „Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului din județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență.”
Așadar, în cazul în care o persoană are suspiciunea că un copil este supus abuzurilor/neglijenței poate sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului, însă doar persoanele care intră în contact cu un copil prin natura profesiei sale (de exemplu: profesori, medici, supraveghetori) sunt obligate să sesizeze direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
Decaderea din drepturile parintesti – efecte
În cazul în care instanța de judecată dispune decăderea din drepturile părintești, părintele pierde exercițiul drepturilor cu privire la persoana și bunurile copilului, dar și a îndatoririlor.
Părintele decăzut din drepturi nu va pierde obligația de întreținere, fiind în continuare obligat să dea întreținere copilului. De asemenea, părintele nu va pierde dreptul de a consimți la adopția copilului.
Decăderea din drepturile părintești poate fi totală sau parțială – doar cu privire la anumite drepturi/anumiți copii.
Decaderea din drepturile parintesti – instituirea tutelei
În cazul în care, după decăderea din exercițiul drepturilor părintești, copilul se află în situația de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinți, se instituie tutela.
În lipsa unui tutore desemnat, instanța de tutelă numește cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ținând seama, după caz, de relațiile personale, de apropierea domiciliilor, de condițiile materiale și de garanțiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.
În cazul în care niciuna dintre persoanele menționate – o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului – nu își poate asuma tutela, instanța de tutelă numește un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condițiile legii speciale.
Redarea exercitiului drepturilor parintesti
Având în vedere că, de regulă, este în interesul superior al copilului ca acesta să fie crescut de părinți, măsura decăderii din drepturile părintești este reversibilă.
Codul civil stabilește că în situația în care au încetat motivele pentru care părintele a fost decăzut din drepturi se poate dispune redarea exercițiului drepturilor părintești, cu condiția ca părintele să nu pună în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului.
Așadar, este esențială îndeplinirea a două condiții:
Este necesară îndeplinirea ambelor condiții pentru a se putea dispune redarea drepturilor părintești.
Până la soluționarea cererii de redare a exercițiului drepturilor părintești, instanța poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Te-ar mai putea interesa și…
Image by storyset on Freepik
Avocat dreptul familiei – avocat divort – avocat familie