Arestarea preventiva este o măsură preventivă privativă de libertate care poate fi dispusă în anumite cazuri prevăzute de Codul de procedură penală.
Arestarea preventiva poate fi dispusă:
Măsura arestării preventive poate fi luată numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit:
În astfel de cazuri este important ca, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, să se constate că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive se dispune printr-o încheiere împotriva căreia inculpatul poate formula contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare sau de la comunicare, după caz.
Soluţionarea contestaţiei se face în prezenţa inculpatului, în afară de cazul când acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului.
Se consideră că este prezent şi inculpatul privat de libertate care, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului, participă la soluţionarea contestaţiei prin videoconferinţă, la locul de deţinere.
În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenţei juridice pentru inculpat de către un avocat. În cazul în care nu vă puteți angaja un avocat, instanța va desemna un avocat din oficiu.
În urma contestației, măsura arestării preventive poate fi revocată ori înlocuită cu o măsură mai ușoară, arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
În cursul urmăririi penale, durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, în afară de cazul când este prelungită în condiţiile legii. Astfel, după trecerea unei perioade de 30 de zile, procurorul poate formula o cerere de prelungire a măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile.
Durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de 180 de zile.
Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza pentru o perioadă de cel mult 30 de zile. Astfel, după trecerea unei perioade de 30 de zile, procurorul poate formula o cerere de prelungire a măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile.
În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.
În ce cazuri se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
Cum se poate obține reabilitarea;
